Tortura continuă în Belarus
Chiar și micile acte de sfidare pot avea consecințe grave.
Tortura continuă în Belarus
Chiar și micile acte de sfidare pot avea consecințe grave.
Dmitriy și Lia tocmai fuseseră la McDonald's, în centrul Minskului, când mergeau cu mașina pe lângă un grup de protestatari anti-regim, și au claxonat în semn de solidaritate. La scurt timp, cuplul căsătorit a fost semnalizat de un ofițer de patrulare.
"Am oprit mașina și am văzut patru ofițeri de poliție alergând spre noi", a spus Dmitriy. "Au început să spargă geamurile cu bastoane și au strigat la noi să ieșim. Și-au îndreptat armele spre mine. Eram într-o stare de șoc și am decis să plec.
"În timp ce încercam să plecăm, s-au tras trei focuri de armă asupra mașinii noastre. Unul m-a lovit în clavicula stângă, iar celălalt a lovit mașina", a continuat el.
Mașina lui Dmitriy a fost blocată și a lovit o mașină a poliției rutiere în timp ce încerca să plece. Cuplul a fost urmărit prin oraș până când mașina de poliție le-a depășit vehiculul, iar polițistul l-a amenințat pe Dmitriy cu foc letal dacă nu oprește.
Dmitriy a fost apoi bătut în fața Liei și dus la o secție de poliție, unde a fost filmat fiind bătut din nou: imaginile vor circula ulterior pe internet.
Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că violența sistematică a devenit o rutină în Belarus, astfel de tratamente fiind echivalate cu tortura. Chiar și micile acte de sfidare pot avea consecințe grave.
Potrivit organizației Human Rights Watch, printre abuzurile comune se numără forțarea oamenilor în "poziții de stres prelungite, șocuri electrice... [oamenii sunt] deținuții în arest pentru câteva zile, adesea fără lipsiți de surse de comunicare, în condiții supraaglomerate și neigienice".
Asociația femeilor din Belarus este în curs de a intenta un dosar împotriva regimului belarus pentru "crime grave împotriva femeilor", iar Lia a spus că a văzut dovezi ale abuzurilor atunci când ea însăși a fost reținută.
"Nu era suficient aer în celula noastră, femeile plângeau", a spus ea. "O femeie a fost lovită cu capul de perete. M-am ascuns sub patul din celulă și m-am înghesuit într-un colț. Mi-am dat seama că mai am telefonul cu mine și așa am reușit să-mi informez familia ce ni se întâmplă."
După ce a fost bătut din nou, Dmitri a fost nevoit să mărturisească că a lovit mașina poliției intenționat.
"Am spus-o ca să mă lase să trăiesc", și-a amintit el, deși a refuzat să fie de acord că i-a lovit intenționat pe jandarmi, în ciuda faptului că a fost lovit din nou de trei soldați.
El a fost apoi spitalizat cu multiple leziuni, inclusiv comoție, fracturi faciale și numeroase vânătăi. În timp ce se afla în spital, el a aflat că i-a fost intentat un dosar penal pentru care ar putea primi până la cinci ani de închisoare. Cei doi au fugit în Polonia, unde acum au solicitat azil.
De când fraudarea alegerilor prezidențiale din august 2020 a declanșat un val de proteste în Belarus, autoritățile au reacționat cu violență continuă și intimidare. Peste un an, un nou val de arestări a izbucnit în întreaga țară, inclusiv fostul ambasador Ihar Lyashchenya, care a fost acuzat de "organizarea de tulburări în masă" în august 2021, a fost arestat.
Potrivit unui raport recent al Amnesty International, peste 30.000 de persoane au fost reținute de la începutul protestelor. Adesea, partenerii și membrii familiei sunt, de asemenea, vizați.
Relele tratamente aplicate prizonierilor echivalează cu tortura, potrivit Viasna, un ONG din Belarus, care documentează încălcările drepturilor omului din 1996. Acesta afirmă că situația generală a drepturilor omului din țară a continuat să se "deterioreze semnificativ".
Activista pentru drepturile omului Victoria Fedorova a declarat că, până în august 2020, peste 600 de cetățeni au depus plângeri cu privire la rănile primite în timpul detenției, potrivit datelor oficiale ale ONG-ului Comitetului de Investigații.
Organizația Mondială împotriva Torturii (OMCT) a ajuns la concluzia că autoritățile nu au făcut nimic pentru a investiga acuzațiile de astfel de abuzuri.
"Conform estimărilor noastre, putem spune că aproape fiecare deținut în perioada 9 august-12 august 2020 [când au început protestele electorale] a fost supus fie torturii și condițiilor inumane de detenție, fie utilizării excesive a forței", a declarat Fedorova.
"Aproximativ 7.000 de persoane au fost reținute oficial la acel moment. Este de remarcat faptul că tortura continuă până în prezent, astfel încât numărul victimelor este în continuă creștere. Desigur, nu toată lumea depune plângeri sau petiții la comisia de anchetă. Mulți se tem de represalii și nu văd rostul. Din august 2020, nu a mai fost inițiat niciun dosar penal împotriva forțelor de ordine."
Situația s-a deteriorat într-o asemenea măsură încât chiar și fanii fotbalului s-au trezit vizați de autorități, care îi acuză că sunt principala forță motrice a protestelor din Belarus.
În martie 2021, oamenii legii din Belarus au raportat 65 de dosare penale împotriva fanilor fotbalului. Numele celor mai mulți dintre ei rămân necunoscute. În august 2021, poliția a reținut încă cinci fani care au participat la protestele de anul trecut.
Fanii fotbalului Anton și Ilona stăteau pe terasa unui restaurant împreună cu părinții lor, când două dube de poliție au parcat în fața localului. Mascații neidentificați au cerut ca toți tinerii să vină cu ei pentru o "verificare a documentelor".
Bărbații au fost bătuți și insultați în drum spre secția de poliție.
"Mi-au spus că nu voi fi niciodată eliberat. De asemenea, am fost supus violenței și torturii, după care m-au condamnat la 13 zile de arest administrativ", a spus Anton.
Anton a fost reținut pentru a doua oară în octombrie 2020, în timp ce se afla la un marș pro-pace.
"În drum spre departamentul de poliție și în interiorul clădirii am fost bătut în mod repetat și lăsat în frig într-un garaj toată noaptea. Până la urmă mi s-au dat 15 zile de închisoare", spune Anton.
Anton și Ilona au fugit în Ucraina, unde locuiesc în prezent. Nu au de gând să se întoarcă în Belarus în timp ce Lukașenko este la putere.
Această publicație a fost elaborată în cadrul proiectului "Amplificare, verificare, implicare (AVE)" implementat cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Norvegiei.
This publication was prepared under the "Amplify, Verify, Engage (AVE) Project" implemented with the financial support of the Ministry of Foreign Affairs, Norway.